Ziua Europei este marcată pentru al doilea an în cea mai gravă criză care a afectat Uniunea Europeană după cel de-al Doilea Război Mondial. La 71 de ani de la Declarația Schuman și la 14 ani de când România este membru al familiei europene, criza ne testează toleranța, unitatea și umanitatea. Valorile care au stat la baza proiectului european – libertate, democrație și respectul pentru drepturile omului – au în criza COVID-19 o semnificație și mai profundă.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană, spune într-un interviu pentru GÂNDUL, acordat de Ziua Europei, cum a afectat pandemia Uniunea Europeană, din 2020, anul ca niciun altul”, cu restricții de călătorie, supraaglomerarea sistemului sanitar, confuzia din sistemul de educație, blocajele din turism și scăderea producției globale, până în 2021, ”anul noilor începuturi, dar și al noilor incertitudini”.
Pandemia COVID-19 ne-a perturbat viața de zi cu zi, iar dezinformarea și răspândirea știrilor false a produs polarizare și fragmentare socială. Suporterii teoriei conspirației și antivacciniștii au alimentat masiv atitudinile populiste și naționaliste. Protestele au marcat în stradă revolta față de măsurile restrictive impuse de pandemie și decise de guvernele lumii, mai spune Miruna Butnaru Troncotă.
Pandemia a întărit însă și solidaritatea și umanitatea din întreaga lume, iar 2021 va fi cunoscut ca anul vaccinării în masă împotriva COVID-19.
În această pandemie, s-a văzut tot mai clar că Uniunea Europenă este ca o familie obișnuită, unde sunt și certuri, și decizii greu de luat, tensiuni, victorii, unii membri sunt individualiști, dar este și mult ajutor reciproc și o forță pe care nimeni din afara unei familii nu o poate avea.
Miruna Butnaru Troncotă este lector la Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană de la SNSPA București și una dintre cele mai tinere coordonatoare de doctorat în domeniul relațiilor internaționale din România. Este specializată în politica de extindere a Uniunii Europene în Balcanii de Vest și coordonează din 2019 Centrul de Studii Europene SNSPA. Pe lângă publicațiile academice în numeroase reviste și volume de specialitate, Miruna Troncotă are și experiență diplomatică în țară și străinătate, fiind interesată cu precădere de domeniul diplomației culturale.
Anul 2021 marchează noi începuturi, dar și noi incertitudini, întrucât atât Europa, cât și întreaga lume se confruntă cu nefastele consecințe ale anului 2020, un an ca niciunul altul. Pandemia COVID-19 ne-a perturbat viața de zi cu zi, a schimbat prioritățile politice ale tuturor, s-au slăbit economiile pentru anii următori, ne-a limitat libertățile și a provocat instituțiile democratice să ia în anumite momente decizii controversate și autocratice.
Dezinformarea și răspândirea știrilor false, mai mult ca niciodată, a produs polarizare și fragmentare socială. Corono-scepticismul și anti-vaccinismul au făcut alianță bună cu suporterii teoriei conspirației și de la stânga și de la dreapta eșicherului politic global. Acestea au alimentat masiv atitudinile populiste și naționaliste atât în Europa, cât și în SUA.
Evenimente dramatice cum ar fi atacul asupra Capitolului din ianuarie anul acesta sau recentele revolte violente împotriva carantinei din majoritatea statelor europene au arătat cât de ușor se pot mobiliza cu aceste forțe violența fizică și neîncrederea în măsurile guvernelor.
Nu putem trece cu vederea faptul că, în același timp, pandemia a întărit solidaritatea și umanitatea din întreaga lume și 2021 va fi cunoscut ca anul vaccinării în masă împotriva COVID-19.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
În timp ce UE încearcă să depășească pandemia printr-un efort comun, Marea Britanie merge pe drumul său (cu rezultate inițial dezastruoase, apoi din în ce mai încurajatoare), după ce a devenit prima țară care a părăsit Uniunea.
Restricțiile de călătorie, confuzia asupra sistemului de educație și supraaglomerarea celui de sănătate, blocajele asupra turismului și o scădere a producției globale au evidențiat impactul stilului nostru de viață pre-COVID asupra mediului și au adus discuții despre cum să echilibrăm cel mai bine preocupările economice și de mediu.
Toate schimbările și provocările fără precedent cu care se confruntă Europa și lumea în 2021 oferă o oportunitate unică de a reflecta asupra modului de a avansa într-o «nouă normalitate» post-pandemică.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
Deși toate datele prezentate mai sus sunt adevărate și ne arată un tablou întunecat, în care UE pare mai perdantă decât alte mari puteri, cred că trebuie să fim atenți ce indicatori folosim. Să nu uităm că deciziile la nivelul UE nu se iau ca într-un stat, de aceea comparațiile cu SUA sau China sunt incorecte.
Să nu uităm totuși că Uniunea Europeană este un sistem de guvernanță multi-nivel unic în lume și sistemul său decizional complex e greoi, poate prea birocratic, dar foarte inclusiv și atent la reguli, și de aceea orice decizie a UE ia timp. Mai ales într-o criză ce a luat întreaga planetă pe neașteptate nu au putut fi luate din martie 2020 cele mai rapide și cele mai temeinice decizii la nivelul UE.
Să nu uităm, totuși, că deciziile se iau trebuind să se mențină mereu o “echilibristică” delicată, pentru că trebuie să fie armonizate interese multiple: ale fiecărui stat membru din toate cele 27, ale cetățenilor europeni în ansamblu, ale UE ca structură supranațională, ale entităților private naționale, transnaționale, locale și ale reprezentanților societății civile. Toate aceste ”orgolii” diverse se manifestă în procesele de negociere a fiecărui pas făcut de UE la nivel decizional.
La începutul pandemiei, reacțiile UE au fost într-adevăr haotice. Să ne amintim situația tragică a Italiei și incapacitatea Comisiei Europene de a ajuta sistemul său medical luat prin surprindere, ajuns aproape de colaps în doar câteva săptămâni.
Nu a fost deloc rea-voință sau ignoranță, a fost pur și simplu incapacitatea structurală de reacție rapidă. Fiecare stat era atunci pe cont propriu, măsurile se schimbau de la o zi la alta, de la o oră la alta. Dar lucrurile s-au schimbat în câteva luni.
Privind în urmă, trebuie să fim conștienți că statele membre nu ar fi putut face față de unele singure obținerii vaccinelor atât de rapid pe cât a făcut-o Comisia Europeană.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
Liderii statelor Uniunii Europene au convenit asupra Planului de redresare pentru Europa, dar Comisia Europeană este cea care a negociat intens în vederea creării unui portofoliu diversificat de vaccinuri la prețuri echitabile pentru cetățenii UE. Scopul Comisiei în gestionarea pandemiei a fost spre orientarea către un portofoliu larg de vaccinuri, obținute cu abordări tehnologice diferite, ceea ce a maximizat practic șansele de a dezvolta și distribui vaccinuri sigure și eficace.
Mai mult, a fost alocată o sumă totală de aproximativ 1.800 miliarde de euro pentru a angaja Europa pe calea unei redresări durabile și reziliente.
Nu putem spune că economia UE este în picaj și nici că măsurile luate au fost toate proaste.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
În această pandemie, s-a văzut tot mai clar că Uniunea Europană este ca o familie obișnuită, unde sunt și certuri, și decizii greu de luat, tensiuni, victorii, unii membri sunt individualiști, dar e și mult ajutor reciproc și o forță pe care nimeni din afara unei familii nu o poate avea.
Cred că e mai corect să subliniem și rezultatele bune ale UE în ceea ce privește gestionarea pandemiei, un fenomen fără precedent, pentru care nicio mare putere nu era pregătită.
Atât Comisia, cât și statele membre – că UE nu se gestionează de una singură, ci, cum am mai spus, armonizând interese multiple, adesea divergente – au ales să aplice o abordare comună la nivelul UE în ceea ce privește aprovizionarea cu vaccinuri și facilitarea distribuirii lor.
Este foarte greu însă să estimăm cum se va recupera Europa din punct de vedere economic după criza COVID comparativ cu criza din 2009. Nemulțumirile statelor ce se simt pierzătoare vor da de furcă pe viitor, cum se întâmplă în orice criză, dar aceasta nu este o ”vină” a Uniunii Europene.
Decizia de a acorda Comisiei Europene responsabilitatea exclusivă pentru cumpărarea și distribuirea vaccinurilor COVID-19 pentru 450 de milioane de cetățeni a fost una potrivită, comparativ și cu Operațiunea Warp Speed din Statele Unite, care a reunit 50 de state ?
Da, cred că a fost o decizie foarte bună, care demonstrează încă o dată natura profund solidară a Uniunii Europene, vocația sa supranațională, desăvărșită mai ales după Tratatul de la Lisabona (post-2009), care a fost pusă la grea încercare în crizele multiple ale ultimilor ani (criza refugiaților, Brexit etc).
Statele mici și cele mijlocii, cum este și România, au avut cel mai mult de câștigat din decizia Comisiei Europene de a negocia la comun, în numele tuturor statelor membre, achiziția vaccinurilor anti-COVID.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
Cu toate acestea, au fost multe voci care au acuzat strategia Comisiei, mai ales privind exportul vaccinurilor, livrarea lor către statele membre. Au fost unele voci care au considerat că strategia adoptată de Comisia Europeană încalcă suveranitatea statelor, iar statele membre ar trebui să fie mulțumite pentru că UE a negociat în numele acestora versus alte voci care au criticat restricționarea exportului de vaccinuri anti-Covid-19 în state terțe, care contravine principiilor fundamentale ale UE.
Să nu uităm totuși că UE este singura organizație democratică din lume care exportă vaccinuri pe scară largă, ea trimițând la fel de multe vaccinuri în afara granițelor – către Canada, Marea Britanie, Japonia sau Mexic – pe cât trimite propriilor cetățeni.
Pe tot continentul, euroscepticismul a scăzut în timpul pandemiei, iar politicienii precum Matteo Salvini sau Marine Le Pen și-au schimbat tonul. Dar, inexorabil, Uniunea Europeană se află în spatele Chinei și Americii, deoarece nu reușește să se lupte cu competența la fiecare criză succesivă.
Țările Uniunii Europene au căzut de acord, luna trecută, să lanseze certificatul destinat călătoriilor pentru a redeschide turismul în această vară, vital pentru recuperarea economică a tuturor. Acest certificat ar permite celor vaccinați, celor care au trecut prin boală sau celor cu test negativ de COVID să călătorească mai ușor în țările membre UE, unde de mai bine de un an industria turismului este în suferință din cauza restricțiilor.
Parlamentul European a spus «DA» săptămâna trecută Certificatului UE COVID-19, prin votul său final. Documentul vine să simplifice deplasarea cetățenilor pe teritoriul UE, fără discriminare.
El se va numi „certificat UE COVID-19” – şi nu adeverinţă electronică verde”, cum propusese Comisia Europeană. Poate fi emis electronic sau pe hârtie, ar trebui să fie valabil timp de 12 luni, iar titularii certificatului nu ar trebui să fie supuşi restricţiilor de călătorie suplimentare precum carantina, autoizolarea sau testarea.
Certificatul nu este obligatoriu pentru a călători în alte state membre, nu ţine loc de paşaport, prin urmare nu este o condiţie pentru exercitarea dreptului la liberă circulaţie.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
Joi, 6 mai 2021, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a ţinut tradiționalul discurs privind starea Uniunii, în cadrul videoconferinţei găzduite de Institutul Universitar European din Florența. Intervenția sa publică s-a concentrat pe tema „Europa într-o lume în schimbare” și a vorbit despre solidaritatea și coordonarea europeană de până acum și de acum încolo, în special în contextul pandemiei. A menționat și viitorul Summit Global al Sănătății G20 – ce va avea loc pe 21 mai și va fi co-găzduit de Comisia Europeană și Guvernul italian.
În cadrul summit-ului, se plănuiește a se elabora și promova „Declarația de la Roma” privind principiile ce ar trebui urmărite pentru prevenirea viitoarelor crize sanitare.
Pe 17 martie 2021, Comisia Europeană a adoptat o propunere legislativă de stabilire a unui certificat verde digital, cu scopul de a restabili cetățenilor săi dreptul la călătoriile neesențiale în UE. Documentul va fi eliberat și cetățenilor non-UE care au reședința legală în statele membre ale Uniunii Europene, dar și vizitatorilor care au dreptul de a călători în alte state membre.
Certificatul verde digital va oferi dovada că o persoană a fost vaccinată împotriva COVID-19 cu un vaccin aprobat de EMA, are un rezultat negativ al testului (testul NAAT / RT-PCR sau un test antigen rapid) sau s-a recuperat după infecția cu COVID-19 .
Depinde de fiecare stat membru dacă acceptă cetățeni care au fost vaccinați cu seruri care nu sunt recunoscute de UE, deocamdată, precum vaccinul rusesc (Sputnik) și cel chinezesc (Sinovac). Acestea sunt folosite acum în Ungaria, printre alte țări.
Dacă un stat membru decide să continue să solicite titularilor unui certificat verde digital să fie puși în carantină sau să fie supuși unor teste suplimentare, Comisia Europeană și toate celelalte state membre trebuie să fie notificate, iar decizia statului membru trebuie să fie justificată.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
Acest certificat este valabil în toate țările europene și este deschis pentru Islanda, Lichtenstein, Norvegia, precum și Elveția. Acesta va fi gratuit și poate fi afișat pe dispozitive mobile sau pe hârtie.
Comisia subliniază că „datele medicale sensibile” din certificat vor fi asigurate la „un nivel ridicat de protecție a datelor în conformitate cu standardele europene”.
Certificatul va include informații limitate, cum ar fi numele titularului certificatului, data nașterii, data eliberării și informații despre vaccinul utilizat, testul sau recuperarea. Atunci când călătorește într-o altă țară UE, autoritatea de primire poate verifica numai validitatea și autenticitatea pașaportului. Toate informațiile de sănătate rămân în primul rând statului membru care a eliberat certificatul.
Au fost ridicate voci destul de critice cu privire la această abordare de către Germania, Franța, Olanda, Belgia și România, care nu sunt pe deplin convinși. Unul dintre punctele ridicate a fost că eficacitatea reducerii transmisiilor vaccinate este încă necunoscută.
Președinții Parlamentului European și Comisiei Europene, David Sassoli și Ursula von der Leyen, și prim-ministrul portughez Antonio Costa, în calitate de reprezentant al președinției Consiliului UE, au semnat în martie 2021 Declarația comună referitoare la Conferința privind viitorul Europei, marcând un moment istoric pentru dezbaterile privind viitorul proiectului european. De ce este aceasta importantă? Pentru că este o inițiativă transnațională ce își propune să le acorde cetățenilor un rol mai important în conturarea politicilor și a obiectivelor ambițioase ale UE, îmbunătățind astfel rezistența Uniunii la crize, indiferent de natura economică sau sanitară a acestora.
Conferința va crea un nou forum public, pentru o dezbatere deschisă, incluzivă, transparentă și structurată cu cetățenii europeni pe temele care contează pentru ei și care le afectează viața de zi cu zi.
Rezultatul principal al acestui forum este construcția unui nou design al unei Uniuni Europene a viitorului. Ea va da șansa cetățenilor europeni să se afirme și să participe ei înșiși, exprimându-și ideile proprii, ajutând în mod cât se poate de direct la clădirea viitoarei Uniuni Europene.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
Tot acest demers poate și trebuie să se transforme într-o expresie a democrației, a voinței exprimate de jos în sus, pentru că oferă cetățenilor un spațiu de dezbatere inclusiv și astfel factorii decizionali pot afla „direct de la sursă” care sunt problemele cele mai presante.
Ursula von der Leyen s-a angajat de la începutul mandatului său să susțină această conferință, dând ocazia cetățenilor „să joace un rol primordial în stabilirea priorităților UE”.
Conferința va începe pe data de 9 mai, iar niște concluzii pot fi notate undeva prin anul 2022, în primăvară. Ca teme posibile pentru conferință sunt menționate aspecte precum sănătatea, schimbările climatice, echitatea socială, transformarea digitală, rolul UE în lume și modalitățile de consolidare a proceselor democratice care guvernează UE. Aceste teme corespund priorităților generale ale UE și aspectelor semnalate de cetățeni în sondajele de opinie. În cele din urmă, cetățenii participanți vor decide ce subiecte vor fi discutate în cadrul conferinței.
Comitetul executiv va supraveghea lucrările conferinței și va pregăti reuniunile plenare ale acesteia, inclusiv contribuțiile cetățenilor și acțiunile ulterioare. Declarația comună stabilește domeniul de aplicare, structura, obiectivele și principiile conferinței. Se pregătește astfel terenul pentru evenimentele conduse de cetățeni, care urmează să fie organizate în colaborare cu societatea civilă și părțile interesate de la toate nivelurile, cu parlamentele naționale și regionale, cu Comitetul Regiunilor, cu Comitetul Economic și Social, cu partenerii sociali și cu mediul academic.
O platformă digitală multilingvă interactivă, deja lansată – futureu.europa.eu – le va permite cetățenilor și părților interesate să își prezinte ideile online și îi va ajute să participe la diverse evenimente sau să le organizeze.
Datele celui mai recent Eurobarometru ne arată că trei sferturi dintre europeni consideră că această conferință va avea un impact relevant asupra democrației din UE. Importanța sa este incontenstabilă.
Datele aceluiași Eurobarometru ne arată că românii, în cea mai mare parte, sunt de părere că ar trebui sa fie implicați tinerii (46%), urmați de Guvern (34%), experți (33%), oameni obișnuiți (32%), instituțiile UE (31%).
România este undeva la medie când ne referim la dorința de a participa – 14% vor sigur și 40% da, probabil. Totuși, să nu uităm că
Româna are cea mai mare diasporă din UE. Un număr semnificativ de cetățeni români trăiesc și muncesc în alte state membre, au drepturi și responsabilități de cetățeni europeni, pe care trebuie să înceapă să și le exercite.
Faptul că vor putea cu toții să se exprime referitor la cum va arăta UE pe viitor va fi un proces important de reactualizare a cetățeniei europene, adesea uitată între ușile închise ale birourilor bulei bruxelleze.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
Dacă ne uităm la modul de negociere a bugetului european multi-anual, putem ușor identifica cele mai vizibile obiective ale României ca fiind cele susținute asiduu pe parcursul negocierilor pentru continuarea procesului de convergență la nivelul UE, și anume Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună. Acestea sunt, de altfel, și politicile europene de care România beneficiază în modul cel mai vizibil și cu impactul social și economic cel mai mare.
În ce privește politica de securitate la nivelul UE, România susţine menținerea unui parteneriat transatlantic solid, acordând atenție deosebită unei acțiuni europene dedicate consolidării acestui parteneriat, nu unor acțiuni paralele cu acesta.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
România este stat de graniță al Uniunii Europene, incluzând state aflate în cele două vecinătăți strategice ale UE – Parteneriatul Estic și Politica de extindere (Balcanii de Vest).
În cazul Parteneriatului Estic, România are drept principal obiectiv susținerea parcursului european al Republicii Moldova. De asemenea, fiind un susținător al politicii de extindere a UE, România a acționat activ în ultimele decenii pentru avansarea procesului de extindere în Balcani, fiind un suporter al menținerii angajamentului UE și al dinamicii pozitive a procesului.
Toate aceste dosare au fost activ promovate în timpul Președinției României la Consiliul UE în primul semestru al anului 2019 și, ulterior, prin găzduirea Summitului informal de la Sibiu, finalizat cu Declarația de la Sibiu (9 mai 2019), unde s-a decis Agenda Strategică a UE pentru 2019-2024.
Chiar la începutul acestui an, subiectul a revenit în actualitate mai mult ca niciodată, deoarece prim-ministrul Florin Cîțu a declarat că România ar putea adera la spațiul Schengen chiar din acest an, dacă va beneficia de un raport MCV favorabil, iar adoptarea monedei euro se va realiza după 2024.
Știm deja că este o decizie politică la mijloc, deși condițiile tehnice solicitate de UE pentru Schengen au fost îndeplinite, doar opoziția anumitor state membre ne ține în șah încă din 2011.
Să nu uităm că aderarea la spațiul Schengen reprezintă un drept și o obligație asumate prin Tratatul de Aderare la UE. Nu este, deci, ceva opțional, ci este o obligație, doar întârziată de anumite state membre. România trebuie să adere la Schengen, doar că momentul când acest lucru se va întâmpla este tot amânat.
Aderarea la Schengen a rămas o mare frustrare a guvernanților noștri, ea având rolul de a arăta determinarea noastră de a aprofunda integrarea europeană.
Etapa de evaluare tehnică a României s-a finalizat deja de un deceniu, tot ce a rămas sunt negocieri politice și rezistența anumitor actori din Consiliu, care condiționează acordul lor de rezultatele MCV-ului.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
De ce este un subiect atât de sensibil pentru noi? Mai ales în perioada pandemiei COVID-19, faptul că nu suntem în Schengen duce deseori la întârzieri în traversarea frontierei (mai ales la cea cu Ungaria), deseori la punctele de trecere a frontierei formându-se cozi. Acest fapt afectează atât mobilitatea cetățenilor, cât și pe cea a produselor și serviciilor. Așteptăm cu interes viitoarea decizie din Consiliul European al acestei veri.
După aproape două decenii de eforturi intense de reconstrucție post-conflict – mai ales în statele din fosta Iugoslavie -, procesul de integrare europeană a Balcanilor de Vest s-a dovedit un drum sinuos.
Evoluțiile democratice din întreaga regiune nu au dobândit încă dinamica pozitivă așteptată. Sunt, practic, în acest moment trei categorii de state în vecinătatea din sud-estul Europei: statele candidate mai avansate în procesul de negociere a aderării – Serbia și Muntenegru; statele candidate care încă nu și-au început procesul de negociere, fiind însă foarte aproape de acest moment – Albania și Macedonia de Nord; statele potențial candidate, aflate încă departe de începerea negocierilor, ce nici nu au aplicat încă pentru statutul de stat candidat, având o suveranitate statală contestată – Bosnia și Herțegovina și Kosovo.
Summitul de la Zagreb din mai 2020 a fost marcat exact la douăzeci de ani de la Summitul de la Zagreb din 2000, unde s-a lansat pentru prima dată „perspectiva europeană” a țărilor din Balcanii de Vest.
Nici adoptarea reformelor democratice și nici condiționalitatea democratică riguroasă a UE nu au reușit să contribuie la depășirea structurilor de putere informale, a conflictelor etnice ce au dus la capturarea statului și a menținerii patronajului etnocratic în politica internă balcanică, ci, din contră, le-au consolidat.
Pe 6 februarie 2020, nou-numitul comisar pentru extindere al echipei Von der Leyen, Olivér Várhelyi, a prezentat o nouă metodologie pentru strategia de extindere a Comisiei, ce pune un accent mai puternic pe principiile fundamentale ale procesului de aderare la UE – statul de drept, guvernanța democratică și drepturile și libertățile fundamentale. Strategia a fost gândită să ajute procesul de începere a negocierilor cu Albania și Macedonia de Nord, ajutând anumite state membre ce se opun extinderii să deblocheze procesul. Până în acest an însă nu s-a întâmplat, existând chiar un stat apropiat regiunii care a blocat începerea negocierilor cu Macedonia de Nord – Bulgaria, în mod surprinzător.
La 1 iulie, va începe noua Președinție a Consiliului UE, a Sloveniei – primul stat din Balcani care a aderat la Uniune, urmat de Croația, la nouă ani după) -, de la care erau inițial așteptări foarte mari de la statele din regiune. Președinția a cam început cu stângul, deoarece a fost făcut public un document neoficial al acesteia, unde apare menționat un scenariu de “dezmembrare” a Bosniei și Herțegovina, document ce a fost ulterior contestat ca aparținând Sloveniei de către președintele Boris Pahor.
Pistele schiţate în document, care nu poartă nicio semnătură, sunt o colecție a celor mai clișeu scenarii de modicări teritoriale, menite să ațâțe spiritele regiunii: unificarea Albaniei cu Kosovo, reducerea Bosniei la un mic stat majoritar musulman, în vreme ce entitatea sârbă bosniacă Republica Srpska s-ar alipi Serbiei şi teritorii populate majoritar de croaţi, Croaţiei.
Orice modificare de frontiere în regiunea “butoiului cu pulbere” nu poate fi decât un semn al lecțiilor neînvățate din istorie și nu poate fi vorba de credibilitatea unor asemenea demersuri, care ar fi împotriva spiritului european, ce este unul multicultural, nu unul axat pe omogenizare etnică și teritorială.
Miruna Butnaru Troncotă, expertă în politică europeană
Aș puncta în final, ca eveniment pozitiv, initiațiva unui grup de state membre UE, printre care și România, care au făcut o solicitare Comisiei pentru a include și statele din Balcani în procesul de discuție a viitorului UE. Este un gest dătător de speranță – un semn al suportului pentru viitorul european al vecinătății noastre strategice.